Roman in Londra

Bacoviană Priveşte iubito cum plouă În munţi, printre brazi, pe poteci Cu boabe şi struguri de rouă Iar mâinile noastre sunt reci De-o mie de ani plouă-ntruna Şi mările nu s-au umplut Iar viforul curge ca runa Prin suflete de împrumut Şi gem cimitire de apă Iar ploaia ne-nchide ...

Doamna brună În tren doamna brună stătea la fereastră Şi privea mirajul ţărmului discret Peste care toamna roşu violet, Parfuma cu brumă, Dunărea albastră